Figura umană este un subiect de cercetare vast în zona creativă contemporană, fiind supus unui tir nesfârșit și continuu de infuzii cu rol destructiv al formei și proporției, și nu în ultimul rând al tehnicilor digitale de post procesare. În ciclul „The Blue Head” s-au folosit surse de lumini colorate, depersonalizând astfel culoarea locală specifică pigmentului carnal uman.

Personajul renunță la dezvăluirea identității, forma craniană albastră, devine centru al forței orfismului început Robert Delaunay. Tot capul pleșuv devine temă de cercetare și în perioada în care apa și proprietățile mecanice ale acesteia l-au incitat pe artist.

În regizarea temelor având ca elemente protagoniste omul și apa, artistul a reluat câteva din concluziile conștientizate din etapele creative anterioare. Surprinderea formelor caracteristice mecanicii fluidelor, mai precis a apei în momentul impactului cu o suprafață rigidă, în cazul de față figura proprie, sau nudul în mișcare (săritură verticală) devine subiect de studiu și pentru următoarele etape ale activității în plan creativ didactic.

Momentul decisiv, funcția de anticipare, fac parte din caracteristicile și gramatica limbajului fotografiei. Introducerea în cadru a animalelor, scoaterea acestora din contextul natural, este o nouă provocare în discursul fotografic al artistului. Caii, fiind fotografiați în exterior, datorită folosirii luminii portabile sunt transpuși (alb negru) într-o atmosferă specifică studioului (vezi „The White Head”).

Culorile penajului specific papagalilor, pigmentează ritmul tripticului „Birds Of Fire”, în care personajul central, având o alură de imagine fashion, ce ascunde detaliile faciale, renunțând astfel la trăsăturile identității.